Sageti din vechea toamna ma cuprind
Citesc, rup foi, cant si incerc sa scriu…
Cuprind marea de frunze a copacilor
Si imi dezbrac trupul spre Soare…
Septembrie, racoarea ta m-ajuta sa uit…
Sa uit ce vreau sa uit… si fug…
Albastra zare, albastru gand plecat…
Nu mai e nimeni, nimic…
Doar eu !
Imi asez parul, mi-l prind si-mi las umerii goi..
Ratacesc prin soare si ma inec…
Minunat minut, secunda, clipa a trecut…
Tristete de toamna… Nostalgii…
Fotografia clipei de ieri o ard in mana stanga
Si plang… plang, zambind culoarea ce m-a cucerit…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu