Hai, lasă-mă să privesc dincolo de margini!

Lasă-mă să fac ce vreau.

Îmi doresc să te am și-apoi să te las,

E-o vrajă ciudată, dar n-am ce să-ți dau.

Nu vreau să fac poezie cu tine aici.

Vreau să-mi găsesc liniștea-n gălăgia absurdă.

Te-aș lăsa poate să mă privești pe ascuns

Dar mi-ar dispărea dorința de a scris tăcută.

Dar stai de ce pleci?

O indecisă nebună sunt eu, ascultă-mă ce-ți spun....

De fapt fă ce vrei tu ... alintă-mă, atinge-mă...

Rămâi și privește-mă. Sărută-mă.

Amețiți de dorințe amândoi acum suntem.

Eu nu mai scriu poezii...

Și nu ai plecat încă...

Ganduri, sarut. 

E liniste, mut.

Eu inghet, si ard obrajii mei de ceara.

Am incetat a iubi trecutul, acum il iubesc iara. 

Gandesc ca e rau...Dar bine de-o fi

voi merge cu tine si noapte si zi... 

Zambesc si astept sa vina si soare

caldura-i sarata, astept alinare.

E greu a pricepe e greu de-nteles... 

Usor insa-i gandul meu omenesc. 

O seara nebuna prin intunericul gol

erau doar mainile noastre atinse usor..

atinse de-amintiri si de fiori.. in zbor... 

atinse de dorinte asteptam viitor. :)