:) !

...Sub a ta umbrelă, iubite, păşim amândoi
si cu-a ta iubire mă îmbrac şi cad ploi.

Şi-i tacere deasă rămasă în amurg...
Las al meu cap, pe al tău umăr...să cad-aşa mut.

Nu-nţeleg ciudata emoţie a mea...
si imi las privirea să plece spre a ta...

Găsesc atunci pe tine cu sufletu-ngropat
În alba fericire ce te-a orbit curat...

Te strâng atunci în braţe... te strâng şi îmi răspunzi
c-o-mbrăţişare caldă şi-ncepi să mă săruţi...

Şi palma mâinii tale o simt pe faţa mea
ce arde tare, tare...eu sunt iubita ta...

Şi ale mele mâini cuprind tot capul tău...
Şi te privesc...zâmbesc şi...eşti iubitul meu!

Arunci umbrela către apusul ce-a plecat...
Şi-atunci opreşti şi ploaia ce trupul mi-a udat.

Senin aduci în faţa-mi ce radiaz-acum
Întregul cer albastru... e noul nostru drum...

Şi Soare nou răsare... iar noi, noi doi furăm
razele lui calde şi-n suflet le păstrăm!