E-un dans

Mă crezi ori nu, te simt.

Îți simt parfumul si glasul 

ce-mi cântă pe spate

cu buzele; note fără de egal.

E-un dans. 

Dansăm să ne uităm, 

să ne-amăgim din nou.

Ecou.

M-atingi și fior rece m-alintă.

Îți simt gustul de măr dulce

pe frunte și buze apoi.

Cu lacrimi mă cerți că plec.

E-un dans. 

Dansăm si iar uităm.

Aceeași vină purtăm

din nou.

Sărut umbra-ți rămasă

la mine, în brațe.

Cuvinte-aruncate-n zadar

undeva afară, pe geam.

Te mint că vin.

Zâmbesc.

E-un dans și-un dor nebun

să mă cuprinzi când mor.

Fără lumini, doar ochi clipind

cu raze-mbrățișate-n vis

îmi trezesc pleoapele-amorțite.

Mi-e dor de tine.

Te cert în gându-mi 

și mi te caut prin amintiri.

Tot ce rămâne de făcut e sa mai vii.

Pe-un ultim dans, legați la ochi

să ne dansăm 

să ne uităm.

Eu, când am sa zbor ✈, ma voi preface n valuri. Voi bea din fericirea înaltului de sus Și aripi mari voi prinde, ma voi renaște-n ceruri, Și voi canta în drum spre marele apus. Nu-i loc în lume mai ambițios ca zarea. Nu-i dar mai mare decât aripi sa prinzi. O clipa-n cercuri clare și ma inec în marea Norilor de ceața, ce-ai vrea sa le cuprinzi. Ciudat să-ți fie dor de-un lucru fără de-nceput. De cel mai sincer lucru, măiestuos și pur. Ciudat ca încă vrei sa faci ceva ce încă n-ai făcut. Sa faci doar pentru tine și fără lume-n jur. Acum iubesc o lupta ce n-am purtat-o-n veci. Iubesc sa am încredere-n dorințele ce-mi vor deschide cerul. Iubesc c-o viata. Voi zbura ani întregi. De-i vis ori de-i real eu îmi voi purta crezul ca pe o promisiune.
E tarziu. Pe maine.

timp.

Doare gandul cand ma gandesc la tine.

Este dimineata.

Ora 9. 

Bine?

Amiaza.

dor de tine?

Nu.

Dor de mare, dor de apa.

Dor mainile, dor ochii

de plans

si strans 

in brate.

Sa dorm? 

Nu pot.

In tipitele pasilor tai m-ascund.

E noapte.

Nu-i nici luna, nici stele.

In dansul noptii as vrea s-apari de nicaieri.

Sa ma cuprinzi.

"-Danseaza-ma!"

Atat sa-ti spun. 

Si sa ma pierd cu pasii tai spre nicaieri

si totusi sa fim departe de ziua de ieri.

Dispari.

Dispari.
Dispari ca o furtuna-n largul marii scufundata;
În niște păsări fără de hotar,
Dispari spre clipe pline de coșmar.
Dispari în liniștea uitata.

Când caut sa te strâng în brate,
Te rupi din cer și vii de ma cuprinzi.
Iar când sărutul tău îmi da speranțe,
Tu iară pleci. Asa mereu ma minți.

În gând am pur și simplu ☀ soare
Când tu răsari din negura albastra,
Iară când pleci e doar pură ninsoare
Un viscol crunt pe frunte îmi apasă.

Nu știu, iubite, ce zi a fost, de-i noapte, de-i trecut,
Dar chipul meu, privindu-se-n răstimpuri,
Realizează ca nu te-a mai văzut..
De ani, secunde sau chiar anotimpuri.
Mai zici ceva sau taci, sa cred ca ai murit?
Obrajii îmi sunt trași, iar buzele uitate,
se pare c-am îmbătrânit.
Se poate??

Am ochii încă verzi; speranța
c-am sa dispar și eu
și gata.

 

August.

E august.
August prins în dinţii mei albi,
în gândurile mele ninse,
în iazuri-mări încleştate. Vise.

E august.
August fierbinte, siropos,
cu nopţi lungi şi lune pline
cu aer sec, cuvinte-n vine.

E august.
August e-un drog al minţii
cu ameţeli, idei, emoţii
cu sărutări. Mister al nopţii

E august.
August m-a învăţat să fiu frumoasă,
m-a învăţat să zâmbesc, să iubesc.
Apropo:
-te iubesc.

E august.
Au gust a tine nopţile târzii.
Au gust de raze verzi de soare,
de luceferi prinşi în zbor,
de-un timp veşnic. Dor.

E august.
3 cuvinte-s de ajuns.
Tu. Eu. August.

am plecat.

N-am să mai fiu eu azi.

Nici mâine. 

Nervii mei-s agățați de roua soarelui,

de dinții dimineții.

De cer.

Mie îmi place să cred,să visez,

să vreau și să am.

Nu îmi plac regulile,

dar știu să respect.

Cred în cuvânt, dar nu pân' la final,

visez tot ce prind, dar fără să sar. 

și vreau să alerg, te am și tot plec.

Aleg. 

Ucid speranțe.

Mie îmi place să iubesc,să muncesc,

să vreau și să am. 

Nu îmi place minciuna,

dar o folosesc.

Cred în speranță,dar nu pân' la final,

rup tot ce prind,dar fără un dar.

și vreau ca să zbor,te am și tot plec.

Aleg.

Voi veni inapoi.

Mie îmi place să râd,să privesc,

să fur tot ce vreau.

Nu-mi place cearta,

dar tot mă cert.

Cred în mine, dar nu pân' la final,

Imit tot ce prind, dar fără să vreau.

și vreau ca să mor,te am și tot plec.

Aleg.

Chiar am plecat.

Am plecat.

Plecat.

zic
si cand nu zic,
sa stii ca zic.
zic si nu ascult.

Ma fac auzita
zicand ce si cum.

Sa zicem ca tac,
dar chiar daca tac
tot zic ce-am in cap.

zic
si minciuni
poezii sau nimic.
zic si nu ascult.

Ma fac ca nu zic
dar cand glasuiesc
te topesc!

zic sa taci.
ia si asculta.
zic bine.

dorințe vestejite.

E-un semn, probabil,

 ce-ar trebui să-l prind.

Să-l țin.

E-un semn aievea 

prin muzica ce-o cânt.

Prin vânt.

E-un semn și-atât.

Un gând lovit de foc,

cuvinte-ncrucișate-nnod.

Pustiu în liniște, în suflu;

îi zgomot surd și trist în orice lucru.

Amar îi glasul glăsuit de vise;

prezentul este viu... Dorințe.

 dorințe vestejite.

Prin picuri de amiază, cu soare-n ochii verzi,

aștept eu amețită. Oare tu nu vezi?

Culoarea e pe buze-urme pe hârtii,

iar eu cu tine-n gând, rămânem tot copii.

Cu degete pictate, desene pe pereți,

cu vise arogante. 

Eu știu. Nu mă mai vreți.

Străin mi-e jocul alb-sărutul tău pe frunte-;

străină-s eu în noaptea de-aici 

și de oriunde

Amar îi glasul glăsuit de vise;

prezentul este viu... Dorințe.

 dorințe vestejite.

să mă anunți să plec.

Dac-ai să mai vii
să mă anunți să plec.

Am rămas doar lună
din gând,
iubire,
frig.

Am rămas copac
din ani,
cenușă; -s
mic.

Am rămas și fluture
din gheață,
aer,
vânt.

Am rămas doar eu
din oase,
carne,
cânt.

În ochi am licărire.
În glas nu am nimic.
Nu mă sting.
În suflet e doar alb.
Mâinile-s culoare.
Soare...

Să pleci,
să vii,
să stai,
să îndrăznești.

Nu am să fiu atentă la ce tu o să-mi zici.
Să nu rămâi aici!
Nu vreau să îți văd chip
ori glas
sărat, de-atâta vreme stins.
Nu vreau să știu de tine.
Tu, cel care ești.
Nimic.


Dac-ai să mai vii
să mă anunți să plec.

Să-mi duci dorul...

Ai să-mi duci dorul? 

Încet, cu pași grăbiți tresari;

îmi simți respirația și te oprești. 

E alb afară, în suflet sunt umbre.

E dor în dor și șoapte interzise.

Ce zici? 

Îmi cânți puțin despre ce va fi?

Ai să poți să crezi în mine?

Ai să-mi simți atingerea pe fruntea-ți rece?

Stau ca o stâncă ruptă-pierdută pe-un deal.

Stau nemișcată cu trupu-mi fragil.

Cu gânduri 100-1000 într-unul.

Am senzația că te ascunzi de mine.

Ți-e frică de a mea privire,

de al meu sărut?

Zi-mi. De plec ai să-mi duci dorul?

Ai să mi-l porți pe mări albastre,

-n umbre colorate?

Ai să-mi strigi și numele când dormi?

Ai să poți?

Poate-am să dispar în neant, 

poate-am să mă pierd prin timpul scurs al unei clepsidre. 

Poate am să fiu o alta...

Mă vei mai recunoaște?

„Cine ești...?”

Întreba-mă-vei într-un târziu...

„...de mi-e dor de tine?”

Sunt eu. 

Mi-e bine.

Ți-e dor?

Dispar. Să mă cauți! 

un fel de iarnă

petale de-amintiri și dimineți de iarnă
imagini cu vampiri și stele se cern iară
fluturi din bumbac și ceruri din cuvinte
castane dintr-un sac și mergem înainte

Am să m-arunc în ceața care doare

în dimineața surdă. 

Parcă e răcoare.

Strâmbe dimineți se-alintă pe la gene;

e caldă dimineața.

„-Tu taci și nu mai geme.”

Tu? Care?

Îmi pun o întrebare?

Oare?

Privesc pierdută-n sticla de la geam,

prin picuri repezi, albastre de ocean.

Se face-un an. 

Un an în care am umblat desculță,

în lumea mare, 

cu-n cerc plin de speranță
și lumini

și-am dat culoare.

Te rog să te închini!

Să știi că mâine voi fi clopot.

Voi da de veste-n depărtare,

că m-am născut să fiu frumoasă;

deși nu pare.

Dar azi voi fi doar eu cu tine.

Un la mulți ani nu se cuvine?

„-Nu.”

Îmi spui și pleci.

Cum ai venit de te întorci? 

Repeți, repeți?

„Da. -Nu!”

Cu cerneal-aș arunca în ochii tăi pătrunzători,

dar te iubesc 

și mă opresc. 

Nu-i vina ta că-s supărată. 

Îmi spui la mulți ani mâine, poate altă dată.

Aprind lumina.

Poți să te retragi. 

Pe bune. -mi trag niște nădragi.

Am să m-arunc pe castele de nisip.

Tu să mă prinzi. 

Știu c-ai să mă săruți.

E-o banc-acolo, hai să ne-așezăm. 

Să-l povestim pe Mâine.

Și apoi să plecăm.

dar să mă ții de mână.

Pe-un pod din plasă și salcâm

îi dulcea noastră casă. 

Să mă iubești. Atât îți spun.

Acum haide la masă.

„Lasă-ți haina, unde vrei căci ninge în continuu;

cică e-un fel de iarnă. „