Eu, când am sa zbor ✈, ma voi preface n valuri. Voi bea din fericirea înaltului de sus Și aripi mari voi prinde, ma voi renaște-n ceruri, Și voi canta în drum spre marele apus. Nu-i loc în lume mai ambițios ca zarea. Nu-i dar mai mare decât aripi sa prinzi. O clipa-n cercuri clare și ma inec în marea Norilor de ceața, ce-ai vrea sa le cuprinzi. Ciudat să-ți fie dor de-un lucru fără de-nceput. De cel mai sincer lucru, măiestuos și pur. Ciudat ca încă vrei sa faci ceva ce încă n-ai făcut. Sa faci doar pentru tine și fără lume-n jur. Acum iubesc o lupta ce n-am purtat-o-n veci. Iubesc sa am încredere-n dorințele ce-mi vor deschide cerul. Iubesc c-o viata. Voi zbura ani întregi. De-i vis ori de-i real eu îmi voi purta crezul ca pe o promisiune.
E tarziu. Pe maine.