marți, 23 decembrie 2014

e mâine...

Destul de târziu să mai scriu cuvinte
presărate cu răbdare,
cu încredere.
Vine sărbătoare,
sub stele-ascunsă;
mi-e privirea-ntr-un glob de cristal strânsă.

Șoptesc ciripind neînsemnate vorbe,
aștept, zâmbind urări de bine.
Mi-e rece...

Nu-mi pot lua gândul de la gândurile gândurilor mele.
Ia. A sosit.
E-acolo-n tindă.


Și tac. Nu cred că-s înțeleasă
și nu vreau să pricep. 
Las timpul să treacă.
Mă înec.

O iarnă-nghețată la-nceput de an.
E frig.
E ceață și
e mâine... e mâine iar.