Simți câteodată că oricât te-ai lupta, oricât ai încerca să treci de niște bariere nu poți...sau atunci când îți dorești să fie totul așa cum era ceva se schimbă... Nu înțeleg ce se petrece de fapt și de ce trebuie să fim mereu puși în dificultate.. Probabil răspunsul e simplu.. Așa e viața cu bune și rele.. dar.. nu știu dacă e răspunsul ce-l caut.
Uneori avem mai mult decât ne dorim. Alteori nu avem nimic. De ce niciodată nu e la mijloc? Câteodată plângem.. suntem furioși...nervoși... iar cateodata suntem cei mai fericiti... radem si dansam de bucurie... Dar de ce niciodata nu avem o stare de mijloc? De ce mereu iubim persoana nepotrivită? De ce mereu fugim după ceva, dar ajungem la altceva? De ce ne dorim un lucru atât de mult, iar când îl obținem parcă..nu-l mai vrem?

Intrebări am multe de ceva vreme. Răspunsurile le voi găsi pe parcurs.. și totuși le-aș vrea pe toate o dată! ... De ce?

Zăpadă și ciocolată amară

Încerc să-mi dau seama de ce ninge atât de târziu... Dar mi-e prea bine lângă soba caldă...Mi-e prea bine și ciocolata amară îmi dă niște fiori de bine. Văd fulgii. În sfârșit ninge! Ninge! Am așa o bucurie în suflet... și o mulțumire că iată, minunile nu contenesc să apară. De ceva vreme simt ca lucrurile-mi merg bine si rău..mă bucur că totul e ca un sistem dual :).
Dar să lăsăm să ningă...Vreau zăpadă multă! :D Și ce bună-i ciocolata!

Dans nebun

Și îți dansez în palmă
și mă învârt... și tocu-n palma ta infig!
Te doare? -mi cer iertare!
Dar dansez în continuare!

Mi-am agățat rochia în lacrimi de zăpadă
ce cad din fața-ți adormită...
Dar dansez chiar de rămân goală
căci asta mă face să dansez iară!

Mi-e frig, mi-e cald.. și-ncerci să mă săruți
Dar nu! Dansez și-mi văd de treabă...
Și ma arunci din palmă
pe zăpada caldă
și pleci...lăsându-mă
privindu-mă
rugându-mă ...
după tine să vin!

Zâmbit-am la tine și m-am ridicat
Am întors privirea la cer
din nou am dansat... dar la tine nu am venit
căci n-ai rezistat!

:)

În sutele-mi gânduri
De ieri, de azi, de mâine
Te-am purtat, te port și te-oi purta...
Și-adorm..
E noapte..
Nici luna nu-mi mai bate-n geam.
Nici eu nu mai știu ce vreau
și plâng...
adormind în mine și ultimul suflu...
dar ochii nu-i pot inchide..
ei nu pot dormi...
te vad pe tine..
te simt si vor iubiți să fie!

Hai! Iubește-mă!
Atinge-mi trupul întreg...
Fă-mă să mă pierd în ai tăi ochi
Lasă-mă să-ți simt mâinile
Pe-a mea piele...
Mângâie-mi fața...
Sărută-mi ochii
Și buzele-mi reci de atâția fiori.

Unde-i Soare?

Arunc stilou, carte și tot!
Îmi las doar văzul să mă plimbe...
Trăiesc din nou
și parcă-i nou
totul.

În astă dimineață caldă,
în decembrie nebun...
am văzut
un răsărit
de care m-am îndrăgostit!
limbi de foc, ieșind ca din pământ
m-au cucerit!
Valuri de flăcări au împodobit cerul
ca de Crăciun! Lipsea zăpada...

Jocul de flăcări
M-a captivat...
și-acum îl simt prin vine,
în ochi, pe mâini..
mă arde...dar unde-i Soarele?

Soare nicaieri...
n-a îndrăznit să lupte cu norii...
sau a fost o luptă împotriva lui...
Oare mi l-au omorât?
Oare-i era sângele pe-ntregul cer?

Totuși parcă l-am simțit astăzi
cum ma privea...
"Soare nebun de iubire..
nu mă mai iubești ca astă vară
dar tot te simt
și știu...
că acele flăcări.. ce m-au cucerit
le trimiteai
ca să-mi cutremuri liniștea
ca să-mi cutremuri sufletul...
ca să imi pierd simțurile!"

Și cutremuratu-am și pierdutu-mi-am întregul simț!
Doar văzul rămasu-mi-a...pentru simțire..
doar văzul... dar am văzut doar părți din tine...
deci unde ești tu, Soare??

Cu dedicație, de Moș Nicolae, pentru Oana Robu! :*

Oameni

asa sunt eu...asa esti tu...
Priveste-ma asa cum sunt!
asa cum te privesc,
asa cum te ating,
asa cum iti vorbesc,
asa cum ma inchin,
asa cum iti zambesc...
asa cum sunt doar eu!

Tu prieten, mama, tata
iubita, sora, frate,
bunic, bunica, vara
ori var, nepot, nepoata...
Ori om ce treci, privind spre mine
tu cel ce nu ma vezi
dar totusi ma vezi bine...
Toti suntem unul si unul suntem toti!
Indiferent de cine-i...
oricum toti aratam
a oameni...