As vrea sa plec oriunde, dar nu din nou aici... Aici e locul in care nu mai vreau sa ajung...
Deconectatzi-ma! ... si lasati-ma in pace! lasati-ma sa simt ce vreau, sa vad ce vreau, sa aud ce vreau...
cu ceva timp in urma... am scris ceva...
:) nu am publicat... dar... acum public
"Si-mi deschid sufletul... inima...
E destul loc :).... o incapere mare, imbracata in tabloruri pline de noi...
La intrare am pus un gand bun...pentru tine :)... Ai gasit cuvinte sute, modelate, pictate, create, asezate...pe un scaunel din ceara alba... Erau imprastiate...dar tu mi le-ai asezat in ordine. Pe patul meu, din inima mea... erau aruncate pernele :”>... era dezordine, dar tu cu un zambet ai facut ordine. Mi-am inchis ochii si ... am venit langa tine... ti-am facut o cafea dulce si... asezandu-ne sub castanul din curtea sufletului meu am ramas o perioada fara glas... am ramas cu privirile fixate unul spre celalalt si nu spuneam nimic... Era totul atat de profund, se intelegea totul... nu era nevoie de cuvinte sau de altceva... atingerea privirilor era de ajuns...fiorii prindeau culoare, viata si zburau :X... “Soarele” era mandru, in sfarsit a putut cuprinde tot “Cerul”...
Dar eu am indraznit sa-mi deschid gura si sa-ti spun ...” tin la tine “.... tu mi-ai zambit doar... si ai ramas cu aceeasi privire... fixata spre mine.... am incremenit... in gandul limpede am lovit si am simtit cum l-am tulburat... nu mai stiam ce sa fac... privirea nu-mi mai puteam stapani...si am devenit agitata, ingrijorata... insa ti-am zambit.... incercam sa te fac sa vezi ca... nimic nu am ...
Trezindu-ma... am revenit la viata... te-am lasat in sufletu-mi :), in inima-mi.... esti acolo... dar eu cu aceeasi nedumerire sunt... tu tot sub acelasi copac, cu acelasi zambet... cu aceeasi privire-a ochilor tai mari... Si-mi zambesc...
Ramai acolo.... Aici e frig... Imi ingheatza mintea...Picioarele-mi danseaza pe patinuarul trist, pustiu... Imi incalzesc bratele facand piruete prin aer, dar degeaba. Gerul lui Februarie ma omoara, ma sfasie...Ma lasa in mijlocul multimii nevazute insangerata... Sufletul, inima-mi sunt calde...pline de Soare...Pline de tine!....iti multumesc!.... dar trupul mi-i inghetat...Ma intind pe gheata de sticla si imi asez mainile sub cap.... tu tot acolo... sub acelasi castan, cu acelasi zambet si aceeasi privire....
Liniste...doar vant aud.... Ochii deschisi sunt, dar nu vad...nici nu-i mai pot inchide. Incerc sa-mi acopar umerii goi...dar mainile-mi sunt legate...ori amortite. Dau sa ma ridic... dar piciorele-mi sunt prinse...ori lipite. Si plang... Aud pasi... Vantul s-a oprit... Iar liniste!
Ma opresc din plans.. Iar acei pasi aud..dar se aud din ce in ce mai usor, mai usor.... tu nu mai esti sub acelasi castan, cu acelasi zambet si aceeasi privire...ai plecat...
Februarie e pe cale sa plece si el...
In sufletu-mi...iar e dezordine... castanul a fost taiat, peste intreg Cerul au fost pusi nori...si Soarele nu mai are putere si nici nu vrea sa mai lupte.. e totul rece...gol...sec!! "

...!?

Gataa.... Linistee!!
Aud frigul, simt vantul si-mi vad sangele cum se opreste...
Ma dau jos din pat... imi iau o haina pe mine si ies sa vad ce e....
afara iar ninge... Un fulg gigant ...apoi mai multi coboara cu nervozitate din intreg cerul... peste intreg pamantul...peste mine... peste al meu suflet...

e trist peisajul... vantul imprastie zapada... imi transforma ultitza, minunata ulitza in deshert :|.... aiurea.... si nu mai vad nimic... fatza mi-i acoperita..
vreme nebuna! Cand viscol, cand soare, cand ploaie...cand nori, cand e totul gol... cand nu e nimic... Asaa e sa fie! :)
Mi-am aruncat cartea deschisa ieri... spre inaltul cer si vantul...mi-a urcat-o si mai sus... si a dus-o... a tot dus-o... Viscolul a faramitat-o.. si totul e acum nimic...
Dragostea nu anuntza cand vine.... dar anuntza cand e pe cale sa plece... Si eu?... eu ce-am facut?.... :) Eu am lasat-o sa plece....Nu m-am pus in calea ei... nu am rugat-o sa mai stea... nu m-am opus... am zis ca e mai bine sa o las asa... Dar oare chiar e mai bine?? E ceea ce am vrut eu?? NU ... categoric Nu.... dar :)... nu mai e nimic de facut... greseala mea... vina mea... asta sunt!!
" Cand te privesc, uit de mine insami...cine sunt... unde sunt...bilmiyorum :-??... "
si asta se intampla de fiecare dataaa!
Si iar mi-e frig... inchid usa casei si las in continuare sa viscoleasca...sa ploua... sa fie soare... sa fie ce-o fi... chiar nu stiu daca-mi mai pasa... acum ma asez din nou in pat... Lasa-ma sa dorm!...

File din jurnal...

Prea multa liniste in jurul meu?...
Sunt singura? Nu stiu...

:-??
Acum ma inec in formulele de la mate... le inteleg si le sprijin... sunt singure... toata lumea le dispretuieste si le si injura cateodata... M-am decis sa ma pun pe invatat asa cum trebuie..si sa imbin placutul cu utilul :)... Voi reusi?

Acum incep a gusta putin din...romanul subiectiv "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" ... Am ramas uimita cum banii pot schimba o femeie... si bietul Stefan... :) chiar daca era gelos, il apreciez si m-am bucurat de prezenta lui in scena... e omul care nu reuseste sa se integreze intr-o astfel de lume... cea a banilor.:)

Cu o sete "fantastica" incep a bea lectiile la fizica..:))... chiar imi place... au gust amar:>....insa... putin sirop de visine, doar cateva picaturi din minunate engleza:))....las sa cada in pahar si...treaba merge si mai bine:>/
Drept desert... servesc putin din visele psihologiei :)... gust bun...si dulce...si linistitor...si care ma bucura :)...

Am inceput sa ma gandesc la "cai verzi pe pereti"... sunt asa..:-?... cum sa spun? Ma simt ca si cum as lupta intr-una cu ideile mele, cu mine insami... si ma luupt , dar e degeaba... raman dezamagita..nu ma pot invinge... Eu sunt eu... Insa ma cam agit degeaba... Timpul e cel care va decide cine, ce, cand, cum, de ce, unde?.....
Incerc sa ma fac ca uit... sa ma las stransa in bratze de carti, de cuvinte... De cuvinte si cantece... de cantece si de.... href="">........ atat!

Acum mi-e rau...Merg sa ma inec in formule, sa le ajut, sa le fiu aproape...
Lasa-ma zi sa zambesc si maine! :)....

Sfarsit de 10 Februarie...

Vantule....

Vant! Imi arunc o rochie pe mine
Pe trupul gol, lasat in noapte
Pe trupul rece... batut de stele
Si alerg sa-nchid fereastra casei mele...

Fereastra mare greu inchid si-apoi
Aprind o lumare acolo in pridvor
Pe pat mi-aruc rochia ce s-a decolorat
De la suflul vantului... acum e alb...curat

Un alb ca norii iarna ce-mi canta
Dulci cantari purtate fara inteles
... A mea lumanare se stinge si-al ei fum
Pe-al meu trup il inconjoara asa in mers...

Nemiscata stau... si-s singura in casa
Iar bate vantul... mi s-a deschis fereastra...
Si-un suflu rece alunga fumul care
mi-a inghitit tot trupul... Eu ma inec in mare...

In marea vantului ce nu ma lasa-n pace
Alerg nebuna... pe-un drum uitat, sarac.
Furtuna sufletului care m-opreste-n prag
E cea ce-mi zice... ce vrea vantul de fapt...

Si iar fereastra casei mi se deschide larg
Si vantul vine aproape si ma cuprinde-usor
Cu a sa privire ... si ma alinta-n zbor
Se vede dragostea si ma trec fiori...
Si al meu trup e rece de vant imi e cuprins...
Tu vantule! ... Ia-ma cu tine sus!
si-ajuta-ma sa cant... cantarea de demult..
sa uit de el... iubeste-ma... iubeste-ma tu muuult!