Vantule....

Vant! Imi arunc o rochie pe mine
Pe trupul gol, lasat in noapte
Pe trupul rece... batut de stele
Si alerg sa-nchid fereastra casei mele...

Fereastra mare greu inchid si-apoi
Aprind o lumare acolo in pridvor
Pe pat mi-aruc rochia ce s-a decolorat
De la suflul vantului... acum e alb...curat

Un alb ca norii iarna ce-mi canta
Dulci cantari purtate fara inteles
... A mea lumanare se stinge si-al ei fum
Pe-al meu trup il inconjoara asa in mers...

Nemiscata stau... si-s singura in casa
Iar bate vantul... mi s-a deschis fereastra...
Si-un suflu rece alunga fumul care
mi-a inghitit tot trupul... Eu ma inec in mare...

In marea vantului ce nu ma lasa-n pace
Alerg nebuna... pe-un drum uitat, sarac.
Furtuna sufletului care m-opreste-n prag
E cea ce-mi zice... ce vrea vantul de fapt...

Si iar fereastra casei mi se deschide larg
Si vantul vine aproape si ma cuprinde-usor
Cu a sa privire ... si ma alinta-n zbor
Se vede dragostea si ma trec fiori...
Si al meu trup e rece de vant imi e cuprins...
Tu vantule! ... Ia-ma cu tine sus!
si-ajuta-ma sa cant... cantarea de demult..
sa uit de el... iubeste-ma... iubeste-ma tu muuult!