Unde-i Soare?

Arunc stilou, carte și tot!
Îmi las doar văzul să mă plimbe...
Trăiesc din nou
și parcă-i nou
totul.

În astă dimineață caldă,
în decembrie nebun...
am văzut
un răsărit
de care m-am îndrăgostit!
limbi de foc, ieșind ca din pământ
m-au cucerit!
Valuri de flăcări au împodobit cerul
ca de Crăciun! Lipsea zăpada...

Jocul de flăcări
M-a captivat...
și-acum îl simt prin vine,
în ochi, pe mâini..
mă arde...dar unde-i Soarele?

Soare nicaieri...
n-a îndrăznit să lupte cu norii...
sau a fost o luptă împotriva lui...
Oare mi l-au omorât?
Oare-i era sângele pe-ntregul cer?

Totuși parcă l-am simțit astăzi
cum ma privea...
"Soare nebun de iubire..
nu mă mai iubești ca astă vară
dar tot te simt
și știu...
că acele flăcări.. ce m-au cucerit
le trimiteai
ca să-mi cutremuri liniștea
ca să-mi cutremuri sufletul...
ca să imi pierd simțurile!"

Și cutremuratu-am și pierdutu-mi-am întregul simț!
Doar văzul rămasu-mi-a...pentru simțire..
doar văzul... dar am văzut doar părți din tine...
deci unde ești tu, Soare??

Cu dedicație, de Moș Nicolae, pentru Oana Robu! :*