e mâine...

Destul de târziu să mai scriu cuvinte

presărate cu răbdare,

cu încredere.

Vine sărbătoare,

sub stele-ascunsă;

mi-e privirea-ntr-un glob de cristal strânsă.

Șoptesc ciripind neînsemnate vorbe,

aștept, zâmbind urări de bine.

Mi-e rece...

Nu-mi pot lua gândul de la gândurile gândurilor mele.

Ia. A sosit.

E-acolo-n tindă.

Și tac. Nu cred că-s înțeleasă

și nu vreau să pricep. 

Las timpul să treacă.

Mă înec.

O iarnă-nghețată la-nceput de an.

E frig.

E ceață și

e mâine... e mâine iar.