vineri, 2 ianuarie 2015

un fel de iarnă

petale de-amintiri și dimineți de iarnă
imagini cu vampiri și stele se cern iară
fluturi din bumbac și ceruri din cuvinte
castane dintr-un sac și mergem înainte

Am să m-arunc în ceața care doare
în dimineața surdă. 
Parcă e răcoare.
Strâmbe dimineți se-alintă pe la gene;
e caldă dimineața.
„-Tu taci și nu mai geme.”
Tu? Care?
Îmi pun o întrebare?
Oare?

Privesc pierdută-n sticla de la geam,
prin picuri repezi, albastre de ocean.
Se face-un an. 
Un an în care am umblat desculță,
în lumea mare, 
cu-n cerc plin de speranță
și lumini
și-am dat culoare.
Te rog să te închini!

Să știi că mâine voi fi clopot.
Voi da de veste-n depărtare,
că m-am născut să fiu frumoasă;
deși nu pare.
Dar azi voi fi doar eu cu tine.
Un la mulți ani nu se cuvine?
„-Nu.”
Îmi spui și pleci.
Cum ai venit de te întorci? 
Repeți, repeți?
„Da. -Nu!”

Cu cerneal-aș arunca în ochii tăi pătrunzători,
dar te iubesc 
și mă opresc. 
Nu-i vina ta că-s supărată. 
Îmi spui la mulți ani mâine, poate altă dată.
Aprind lumina.
Poți să te retragi. 
Pe bune. -mi trag niște nădragi.
Am să m-arunc pe castele de nisip.
Tu să mă prinzi. 
Știu c-ai să mă săruți.

E-o banc-acolo, hai să ne-așezăm. 
Să-l povestim pe Mâine.
Și apoi să plecăm.
dar să mă ții de mână.
Pe-un pod din plasă și salcâm
îi dulcea noastră casă. 
Să mă iubești. Atât îți spun.
Acum haide la masă.
„Lasă-ți haina, unde vrei căci ninge în continuu;
cică e-un fel de iarnă. „



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu