dorințe vestejite.

E-un semn, probabil,

 ce-ar trebui să-l prind.

Să-l țin.

E-un semn aievea 

prin muzica ce-o cânt.

Prin vânt.

E-un semn și-atât.

Un gând lovit de foc,

cuvinte-ncrucișate-nnod.

Pustiu în liniște, în suflu;

îi zgomot surd și trist în orice lucru.

Amar îi glasul glăsuit de vise;

prezentul este viu... Dorințe.

 dorințe vestejite.

Prin picuri de amiază, cu soare-n ochii verzi,

aștept eu amețită. Oare tu nu vezi?

Culoarea e pe buze-urme pe hârtii,

iar eu cu tine-n gând, rămânem tot copii.

Cu degete pictate, desene pe pereți,

cu vise arogante. 

Eu știu. Nu mă mai vreți.

Străin mi-e jocul alb-sărutul tău pe frunte-;

străină-s eu în noaptea de-aici 

și de oriunde

Amar îi glasul glăsuit de vise;

prezentul este viu... Dorințe.

 dorințe vestejite.