Si sunt multe alte chestii... Am in minte o dezordine de nedescris. Imi sunt furate ganduri, idei, zambete chiar si tristetea imi este furata!... Raman asa, intr-o continua ceatza si nu indraznesc parca s-o feresc ca sa-mi vad drumul... Furate mi-au fost si visele... Nu vreau sa dau timpul inapoi, asta ar insemna sa fug de responsabilitate, insa vreau sa-l infrunt... nu am curaj. Dezordinea mintii mi-a intunecat privirea... M-a facut sa ma apropii din ce in ce mai mult de prapastie... Stiti voi; prapastia vietii, in care daca veti cadea vreodata, sa stiti ca...foarte greu veti reusi sa va ridicati. Nu vreau sa cad! Imi voi mentine echilibrul, cu ochii inchisi, dar mi-l voi mentine...
In albastrul norilor de dincolo de cer e cealalta culoare...O firmitura de speranta, o picatura din intreaga lume sau cred ca un fir dintr-o firmitura de picatura, ma face sa zambesc...Un zambet inecat in alb si-un salut pictat cu soare, cu mare, cu flori, ma fac sa clipesc des... Si iar e-acea privire...ce mi-o doream s-o vad... Privirea ceea calda, ce pentru mine e plina de fiecare data de o licarire... Un alt cuvant rostit cu o caldura-n glas, ma face sa-mi cobor un strop de plans pe fatza. Si-o amintire imprimata-n glas, si-o amintire pusa pe o foaie lasa loc randurilor goale...si stiu ce spun...nu pune intrebare... Cu proza mea, cu versurile mele si cu imaginea facuta de mainele lui mi se deschide lumea ce mi-o doream de multa vreme...
:)) vaai si visez in continuarea inceputului si in sfarsitul inceputului...si continui sa continui si continui... si zambesc :)
