„Încerc să leg cuvinte.
încerc să le îmbrac.
Încerc să plec pe Marte
sau să zbor într-un lac.
Pluteam ieri ca pe valuri
În ochi fără de glas,
iar azi aștept privirea
să-mi cadă pe obraz..
Lupt fără să-mi dau seama că ma doare.
Mă strâng valurile
mă-ncălzesc iernile
Mă aruncă Soarele
Mă înghit visele.
Și totuși mi-e bine, mi-e rău, mi-e prea...
Prea cum? Vorbesc fără a gândi
și scriu fără cuvinte.
M-arunc pe ape ce nu știu încotro s-or duce.
Dar e ploaie și tot ninge peste...
Peste ce? De ce?
E Martie... și frig.
Plâng ghiocei sub gheață
Eu râd ca un copil..
Cum de mai sunt în viață?
O iarnă-ntreagă am visat
să zbor prin valuri reci
și uite-ma aice..cum tac și mă înec.”
Și uite-mă în viață!
Cred c-am visat din nou.
Mereu visez a mine
și mă trezesc la nou'.
E ora dimineții...
e sâmbătă și cald
În patu-mi stau și uite
Afară ninge iar!
Privirea-ncremenită
se-oprește din privit
mi-ai apărut în fața-mi
Dar nici nu te-am gândit.
De fapt visez din nou
e-o umbră ce-a rămas
din visul ce aproape
l-am pierdut cu un glas...
Dar știu că-ndragostită-s
și nu mă tem, nu plec.
Închid acuma ochii
În somn iar să mă-nec.
