Hai, lasă-mă să privesc dincolo de margini!
Lasă-mă să fac ce vreau.
Îmi doresc să te am și-apoi să te las,
E-o vrajă ciudată, dar n-am ce să-ți dau.
Nu vreau să fac poezie cu tine aici.
Vreau să-mi găsesc liniștea-n gălăgia absurdă.
Te-aș lăsa poate să mă privești pe ascuns
Dar mi-ar dispărea dorința de a scris tăcută.
Dar stai de ce pleci?
O indecisă nebună sunt eu, ascultă-mă ce-ți spun....
De fapt fă ce vrei tu ... alintă-mă, atinge-mă...
Rămâi și privește-mă. Sărută-mă.
Amețiți de dorințe amândoi acum suntem.
Eu nu mai scriu poezii...
Și nu ai plecat încă...
Ganduri, sarut.
E liniste, mut.
Eu inghet, si ard obrajii mei de ceara.
Am incetat a iubi trecutul, acum il iubesc iara.
Gandesc ca e rau...Dar bine de-o fi
voi merge cu tine si noapte si zi...
Zambesc si astept sa vina si soare
caldura-i sarata, astept alinare.
E greu a pricepe e greu de-nteles...
Usor insa-i gandul meu omenesc.
O seara nebuna prin intunericul gol
erau doar mainile noastre atinse usor..
atinse de-amintiri si de fiori.. in zbor...
atinse de dorinte asteptam viitor. :)
