Simți câteodată că oricât te-ai lupta, oricât ai încerca să treci de niște bariere nu poți...sau atunci când îți dorești să fie totul așa cum era ceva se schimbă... Nu înțeleg ce se petrece de fapt și de ce trebuie să fim mereu puși în dificultate.. Probabil răspunsul e simplu.. Așa e viața cu bune și rele.. dar.. nu știu dacă e răspunsul ce-l caut.
Uneori avem mai mult decât ne dorim. Alteori nu avem nimic. De ce niciodată nu e la mijloc? Câteodată plângem.. suntem furioși...nervoși... iar cateodata suntem cei mai fericiti... radem si dansam de bucurie... Dar de ce niciodata nu avem o stare de mijloc? De ce mereu iubim persoana nepotrivită? De ce mereu fugim după ceva, dar ajungem la altceva? De ce ne dorim un lucru atât de mult, iar când îl obținem parcă..nu-l mai vrem?

Intrebări am multe de ceva vreme. Răspunsurile le voi găsi pe parcurs.. și totuși le-aș vrea pe toate o dată! ... De ce?

Zăpadă și ciocolată amară

Încerc să-mi dau seama de ce ninge atât de târziu... Dar mi-e prea bine lângă soba caldă...Mi-e prea bine și ciocolata amară îmi dă niște fiori de bine. Văd fulgii. În sfârșit ninge! Ninge! Am așa o bucurie în suflet... și o mulțumire că iată, minunile nu contenesc să apară. De ceva vreme simt ca lucrurile-mi merg bine si rău..mă bucur că totul e ca un sistem dual :).
Dar să lăsăm să ningă...Vreau zăpadă multă! :D Și ce bună-i ciocolata!