Ţi-am dansat prin vene într-o zi de mart'e
şi am cutreierat prin venele-ţi mărunte,
apoi ajuns-am fără vrere-n a ta minte
unde m-am cuibărit şi-am stat cuminte.
Din dansul melancolic ce l-am avut atunci
am păstrat o fărâmă...n-am vrut ca să-l arunci.
Şi-acum îl ştiu...de vrei ţi-l pot chiar şi descrie.
Totu-a-nceput doar cu a ta privire.
Şi mi-am mişcat curajul, lăsându-l să-mi conducă
prin zbor tot trupul rece...şi tremuram pierdută.
Degetele fine, mişcând armonios
ţi-au atins mâna rece, un gest chiar graţios.
Iar buzele-mi din piruete n-au vrut să se oprescă
şi-au sărutat obrajii ce vroiau să roşească.
Şi sufletu-mi dansa pe nişte pereţi goi...
ce-aveau să-i umpli tu cu vise, vremuri noi.
Pereţii pentru dans ...acum sunt de privit...
(Sunt plini de amintiri,
de fiori,
de priviri.
de săruturi şi-atingeri.)
Încă mai ştiu dansa, şi încă te cuprind
în palme, în priviri şi te doresc cu foc,
dar vechiul dans rămâne acum un ring de joc.
Un ring în care vremea si timpul vor dansa.
Să fie dansul lor, nu m-ar interesa.
Atât cât sunt cu tine... să treaca vijelii
Un dans îl am... e-n tine şi foarte bine-l ştii.
Prin noi vor trece anii, vor veni vremuri mii...
Dar te iubesc mai mult... şi asta tu o ştii.
Prin vene-am să cutreier.. şi am să-ţi cuceresc
din nou, din nou şi iarăşi toate celulele pân'am să te ameţesc!! :d
