Omul din mintea mea

               Kirsty Michell PHOTOGRAPHY

 Te-am căutat prin cărţi, 

cândva, dup-o-amiază

şi-am răscolit cuvânt peste cuvânt,

sperând să dau cumva eu din greşeală

peste un prinţ al meu, cum n-a văzut

nimeni pe acest Pământ.

Am colindat păduri de-a rândul

şi-am fost cât un gândac, mic-mic,

apoi înaltă, pân' la cer, 

dar tot nimic.

cu păsări am vorbit 

în zborul peste-ocean...

şi îţi simţeam mirosul 

pe care nu-l ştiam.

Şi mările pe toate le-am răpit

şi-am indrăznit să mi le pun în glas

strigându-ţi numele necunoscut

ca inima-mi în dar să-ţi las.

Fără răspuns am continuat;

corăbii pe nisip am dus,

printre cuvinte am condus,

si prin nisip şi te-am chemat.

Am numărat şi zilele în noapte,

am încercat să fur din viitor

o rază de-amintire de pe Marte

şi să o fac prezent pentru-amândoi.

Mă căutai şi tu... de-acolo, de-undeva

căci am simţit a ta chemare.

Am alergat desculţă pe-o podea de catifea

şi erai exact aşa. 

Omul din mintea mea.