Eu, când am sa zbor ✈, ma voi preface n valuri.
Voi bea din fericirea înaltului de sus
Și aripi mari voi prinde, ma voi renaște-n ceruri,
Și voi canta în drum spre marele apus.
Nu-i loc în lume mai ambițios ca zarea.
Nu-i dar mai mare decât aripi sa prinzi.
O clipa-n cercuri clare și ma inec în marea
Norilor de ceața, ce-ai vrea sa le cuprinzi.
Ciudat să-ți fie dor de-un lucru fără de-nceput.
De cel mai sincer lucru, măiestuos și pur.
Ciudat ca încă vrei sa faci ceva ce încă n-ai făcut.
Sa faci doar pentru tine și fără lume-n jur.
Acum iubesc o lupta ce n-am purtat-o-n veci.
Iubesc sa am încredere-n dorințele ce-mi vor deschide cerul.
Iubesc c-o viata. Voi zbura ani întregi.
De-i vis ori de-i real eu îmi voi purta crezul
ca pe o promisiune.
E tarziu. Pe maine.
E tarziu. Pe maine.
