Foşnet

Foşnet... şi dispare
în marea mulţime săracă,
ieşită pentru prima dată
să vadă o ploaie...

Foşnet...şi plânge
în gându-i de toamnă plin
în vise ce pleacă şi vin
si râde nebună...

Foşnet...şi tace!
Aude în spate alt foşnet
Alţi paşi, altă lume pe creştet
şi neînţeleasă adoarme,
iar inima-i plină de ploaie.