Armonie...

Paseste ea...pe urme goale, lasate sa cada
din cer.
Rataceste ca o nebuna prin sangele-ti cald
si ii e frig.
Octombrie omoara si ultimul zambet
zambind,
iar ea... ea zboara.. spre timpul infim
si larg!

Ea gandeste ca viata-i o ceasca de cafea
fierbinte...
Trebuie sa aiba grija cum o bea,
s-ar putea arde...
Si trebuie sa stie sa o savureze...
O a doua ...nu o va prima decat a doua zi.

Si totusi e frig... dar iarna-i aproape,
cafeaua-i langa ea
si-n zborul ce-o poarta spre nenumarate ganduri
uita tot si zambeste...
multumeste vietii ca viata o iubeste
Armonie in al ei suflet!
Zambeste! :)