Soare bolnav... bolnav octombrie!
Imi cant cu-n glas abia rostit
O melodie ce gura mi-a topit...
Linistea surda imi da fiori
si-un frig de toamna rece se aduna...
nu ma lasa sa-nghetz... ia-ma de mana...
Ia-ma de ma cuprinde-usor in bratze...
Chiar de pasii mei se-ncurca obositi...
...Iubeste-ma tu! Sa fim fericiti...
Si de te-oi face sa plangi uneori
gandeste ca lumea asta nu-i din piatra
si ca mai sunt si bune.. si rele cateodata!
Soare bolnav de ocombrie surd...
ploaia-l acopera-n umbra ei uda..
Dar totusi ramane.. priveste prin umbra,
incalzindu-ne!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu