Am obosit.

lăsați-mă să renunț,

să plec unde gândul o să vrea,

să țip până aer n-oi avea,

să plâng până cerul s-o-nchidea.

Nu mai vreau să știu ce zi e mâine.

Mi-e bine acum în prezent

și aștept minuni pentru mine

și tac. E-al naibii de greu, dar încerc.

Nu pot... 

Nu pot să zic de e neagră ori albă,

e trist să vezi cum stelele pier.

Mi-e frică de mine... și totuși mi-s dragă

și-aș dori milă, 

milă vă cer.

Vă cer puțin aer... puțin, cât să respir

încă o dată și gata...

apoi aș putea și acum să pier,

dar inima-i tare ca piatra

Mi-e gura uscată de prea multe rugi,

mi-s mâinile reci de zăpadă.

Căldura e seacă și soarele nu-i.

Am plecat. Nu mă veți mai găsi iară.

Aici mi-e bine acum unde sunt. 

Și da! Îs departe de lume.

Nu pot să vă cer decât să mă urâți!

Pentru că așa e mai bine. :)