"Inceput"...:)

Si e sfarsit de Decembrie... sfarsit de an... si totusi e un inceput... :)....
Am smuls perdeaua de la fereastra casei mele si am lasat loc Soarelui... e Soarele care-l asteptam... Nu ma topeste cu a lui caldura... nu ma ingheata cu a lui privire... ci ma linisteste si ma face sa-l privesc...la infinit!.... Un Soare viu....ce incepe a ma cunoaste... la fel si eu... incep sa il cunosc...
Cred ca-mi va lumina de acum...privirea, gandirea, inima!
... raman clipe multe in urma, dar vreau sa le pastrez si pe acelea... undeva acolo...:) Scrise pe un caiet sunt toate... asa sunt sigura ca mi le voi aduce aminte, le voi povesti si... repovesti:) Fiecare capitol are un titlu... si fiecare titlu reprezinta o parte din viata mea.... Acest caiet il inchid acum... nu-l sigilez, nu-l ascund...:) ... mi-l pun in biblioteca si-l voi pastra ...
Acum incep a scrie o a doua carte... si voi incepe cu acest... “Inceput“... Un inceput in..toate:)...
Rasaritul Soarelui imi va umple inima cu.. mii de razee :).... raze caldute, care-mi ofera zambet pe chip si...fericire in suflet!... Sper ca acest Soare sa lumineze acest “ Inceput”...pana la “ Sfarsit ...” :)....
Si... sfarsit de Decembrie e... si sfarsit de an... dar... e Inceput! :) ...


Pentru tine... e....
Tu! ;x

... :):):)

...e frig...
simt cum mi se opreste sangele in vene...simt cum inima isi opreste bataile...
simt cum se opreste totul...
rotile masinelor raman neclintite... mii de lumini se aprind, se sting, se coloreaza si ne zambesc....:)
noapte rece... dar e cald... e cald si bine...:)
linistea noptii imi opreste in gandu-mi sute de imagini... imagini neintelese...desi zic ca e bine, sunt multe chestii de care simt ca nu ma pot atinge... simt ca ceva nu merge bine, ca undeva gresesc...
simt ca pe drumul vietii uneori calc cu pasi prea repezi...uneori prea lenti... si alteori am si senzatia ca mi se impletesc picioarele si ma impiedic...

nu stiu ce sa cred.. e putin ciudata situatia:)...
insa ma sustine speranta...si tu! pentru ca tu esti motivul pentru care nu-mi pierd sperantza! :)... si spun asta din multe motive! pe care, poate ti le voi spune... doar tie!...candva...



acum Ninge!... frumosul omat straluceste... omat rece... dar mi-e cald!!

**** Lasa-ma sa...te iau de mana... sa te privesc... :)... tu! ... si pune-o melodie.. fa-mi pe plac... fa-ma sa-ti zambesc...fa-ma sa rosesc... !!

***

Putin timp pana maine... putin timp pana ieri...
Picioarele mele pe spinarea ta pasesc...pasii marunti in cerc sa rotesc...se opresc!
Ohh, dulce om!...In tine ma regasesc, misterul viu gasesc, lumina prezentului privesc...
privindu-te nu obosesc, ma intreb doar ce gandesti, ce crezi, ce vrei, ce astepti?
Spune-mi da ori ba!... Mai astept mult?...spune-mi!!
Cu al tau glas, la inima-mi ajungi!... Offf tu, om ce esti! ...

Creator!...

esti tu....

Fiecare clipa, minut, secunda...
Imi umple inima de “ tine “...
De ce?
Am oprit ceasul... l-am pus pe masa
Si il privesc...
Vreau si eu sa ma opresc
Sa nu ma mai gandesc
Si sa ma prafuiesc...

Insa gandind la tine
Cu mainele reci incep a scrie...
Incep a desena litere pe-o hartie
...



Iti simt parfumul..
Miros plin de amintirea ochilor tai
de...ieri si,
de dulcea lor inchipuire...
off...dorinte sute navaleau...
si-mi povesteai...
iar chipul... oo , minunat pictat
mi se-arata in fata-mi alba de frig
eu doar zambeam
si aprobam... dar
plecata pe alt taram eram...


Copile...
Atata tin la tine...
Atat de mult ma bucuri!!
Si mi-au ramas imagini
cu al tau zambet viu,

cand glasul ti-l aud ...renasc
si ma-nfior
si ma cutremur...

si ... ale tale degete
mi-au atins mana...
Dumnezeu mi-e martor..
Chiar era sa cad...
Sa ma scufund in marea de zapada.
Si-am rosit... si nici cuvant n-am scos...
Imi tremura carnea pan’la os...
Nu mai doream sa-ti dau drumul ..mai vroiam
Sa-ti simt caldura
Si pulsul... ce usor era...

Off suflete ...nemuritor vei fi
cu-a ta pasiune in a povesti
oamenilor fara a vorbi
vei putea trai... si
repovesti... pan’ la infinit
tot ce ai gandit...

secunde grele...ani grei
vor trece de acum... stiu
tu mi-a zis ceva
si...chiar ca m-am gandit
dar mi-e imposibil
sa raman asa... :(...
crede-ma, dorinta
creste iar si iar si iar ...si iar...

om de cuvant mi-s... dar
cred ca am omis...
in asa ceva sa-mi controlez dorinta
nu ma pot baga... e vorba de ce simt
nu de ce gandesc...
off tu, om ce esti...

Paradoxul zilelor noastre

Paradoxul vremurilor noastre în istorie este că avem:
clădiri mai mari, dar suflete mai mici;
autostrăzi mai largi, dar minţi mai înguste.
Cheltuim mai mult, dar avem mai puţin;
cumpărăm mai mult, dar ne bucurăm mai puţin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii, dar mai puţin timp;
avem mai multe funcţii, dar mai puţină minte,

mai multe conştinţe, dar mai puţină judecată;
mai mulţi experţi şi totuşi mai multe probleme,
mai multă medicină şi totuşi mai puţină sănătate
Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesabuit,
Râdem prea puţin,
Conducem prea repede,
Ne enervăm prea tare,
Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obosiţi,
Citim prea puţin, ne uităm prea mult la televizor si
ne rugăm prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.
Am învatat cum sa ne cîştigăm existenţă, dar nu cum sa
ne facem o viata,

Am adaugat ani vietii si nu viata anilor.
Am ajuns pâna la luna si înapoi, dar avem probleme
când trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta
cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari, dar nu si mai bune.
Am curatat aerul, dar am poluat solul.
Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre.
Scriem mai mult, dar învatam mai putin.
Planuim mai multe, dar realizam mai putine.
Am învatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam.
Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai
multe informatii, sa produca mai multe copii ca
niciodata, dar comunicam din ce în ce mai
putin.

Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei
încete; oamenilor mari si caracterelor meschine;
profiturilor rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar
mai multe divorturi,
Case mai frumoase, dar camine destramate.

Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide,
scutece de unica folosinta,
moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte,
corpuri supraponderale si pastile care îti induc orice
stare, de la bucurie, la liniste si la moarte.
Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine,
dar nimic în interior.
Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceasta
scrisoare si în care
poti decide
fie sa împartasesti acest punct de vedere,
fie sa stergi aceste randuri.
...

Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,
Pentru ca nu vor fi lânga tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te
veneraza, pentru ca acel copil va creste curând si va
pleca de lânga tine.
Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de
lânga tine pentru ca aceasta este singura comoara pe
care o poti oferi cu inima si nu te
costa
nimic.

Aminteste-ti sa spui "TE IUBESC"
persoanelor pe care le îndragesti, dar mai ales sa o
spui din inima.
O sarutare si o îmbratisare vor alina durerea atunci
când sunt sincere.
Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa
pretuiesti acel moment pentru ca într-o zi acea
persoana nu va mai fi lânga tine.

Fă-ţi timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti
timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le
ai.
FĂ-ŢI TIMP...

de BOB MOOREHEAD

...!?

si mai am atatea de scris...
sa mai scriu?...
raspunde-mi! ...
sunt prinsa in panza intrebarilor ce nu le gasesc raspuns...deocamdata...
ma ajuti tu?...

ajuta-ma! :)... sa mai scriu?

Noapte fara somn!...

Cand vedea-vei tu aceste randuri sa stii ca...nu am somn...
Sugrumate-mi sunt zilele, atunci cand nu-ti pot vorbi...Sugrumate-mi sunt si clipele cand te vad zambind...sigrumate-mi sunt noptile cand nu pot dormi...dar mai sugrumate-mi sunt visele, cand nu apari in ele...
De ce toate astea? de ce nu-ti pot spune ce e cu mine?
Oare de ce nu indraznesc?

cred ca mi-e frica sa nu te dezamagesc...cred ca mi-e frica de raspunsul tau, de linistea pe care o vei lasa, de gandurile pe care le vei avea...de reactia ta!
off... Cand vei privi in jurul tau ca sa vezi ce se intampla de fapt? ...

hai... canta-mi cantul pe care doresc sa-l aud... OCHII tai...

Jurnalul de "Ieri".... 7

salut, priviri, zambete.
Voci, rasete, dorinte, cuvinte...
Ganduri, idei, teama, tristete
Si "ramas bun"... Spus cu blandete...
:)
off, esti tu! Ia-ma de mana! Deschide OCHII!

:)...!...

M-am oprit din scris... Las cateva randuri goale si...continui!

Imi las din nou gandul sa plece ... Sa colinde drum lung ca sa ajunga unde vrea!
Eu voi scrie!
Acum zambesc. In asfintitul soarelui se nasc noi zambete... Gandul mi-a spus ca e si ZAMBETUL TAU! :) ...
Pe zapada rece ma arunc, raman neclintita pentru o vreme, si gandesc... nu stiu unde :). Dar ma trezesc cu privirea spre Copacul din curte, care la lumina lunii pare un om trist, singur, infrigurat si gata sa cada ca mort! Un om care cere ajutor...

Insa mi se pare doar :)... copacul indragostit de Luna sta si-o priveste intreaga noapte...trist ca nu poate sa o ia de mana si s-o plimbe printre stele... Luna cu ochi de gheata priveste la el... si lacrimi, cristale mii parca incep sa-i cada:)
Frumos! :)... Dragoste!


Zapacita incep sa rad ca un copil si arunc cu zapada inspre cer. As vrea sa vad din nou ninsoare... fulgi mari cazandu-mi pe fata...
:) ma ridic de jos si ... scuturandu-mi omatul de pe haine intru linistita in casa...

Gandul ajunge si el linistit inapoi si ma face sa-mi reamintesc a ta privire:)...
Oare... Intelegea-ma-vei vreodata?... Deschide OCHII si da-mi un semn!

! ...

**As vrea sa-mi iau cateva amintiri si ceva vise... sa le leg strans cu o ata rosie, sa fac o funda mare si apoi cu ele in mana...sa plec...
M-as duce sa mai colind o data satul plin de oameni dragi si minunati...m-as mai duce o data prin locurile unde am colindat vara cu prietenii si as culege florile de pe camp, la fel cum faceam atunci...si le-as prinde pe cer...cu bolduri mari, aurii... ca amintire.
Pe jos as perinda noapte si zi... as urca muntii si dealurile... as trece apele cu talpile goale, cu inima goala, cu sufletul gol, cu glasul stins... Cand voi ajunge in ocean...ma voi opri o clipa... Mainile spre cer le voi ridica si cu toate puterile voi arunca...legatura cu amintiri si vise... peste intreg oceanul.... si brusc imi voi intoarce privirea spre... locul de unde am plecat...
Ma voi intoarce inapoi... pe un drum diferit...fara a avea habar macar cine sunt...
Voi fi un alt “eu”.... insa voi sti ca am un singur gand... acela de a te lua pe tine! Te-as lega la ochi...apoi te-as urca intr-un tren si... NU ti-as spune nimic tot drumul... te-as tine doar de mana... si te-as lasa doar pe tine sa ma intrebi “ unde mergem?”... eu doar voi schitza in zambet!...
Voi vrea sa ajung pe malul unui lac!.... Acolo mi-as dori sa gasesc o barca... Te-as ruga sa pasesti in barca... dupa voi urca si eu si ne vom aseza... Cand barca lin va incepe sa se miste... atunci voi dori sa iti vad privirea... OCHII tai! Tu vei fi cuprins de o ciudata stare... vei zice ca am innebunit, ce e cu mine... eu insa... doar iti voi zambi... si voi zice “ trebuia sa fac asta... nu gaseam alta solutie... mi-era practic imposibil sa spun ceva...cu atata lume in jur”...
Apoi...tacere..Eu : “ Am sa iti spun atatea... Tu taci! Nu zi nimic... doar asculta-ma! Asculta-mi privirea... vei reusi sa-ti dai seama de multe...nu vreau sa vorbesc...mi-ar fi prea greu, vreau doar ca tu sa ma intelegi ”...
Si voi astepta mult timp ca tu sa zici ceva... dar in zadar.. ma vei privi doar...
Ridicandu-ma in picioare voi vrea sa ma arunc in apa... voi vrea sa inot pana la mal si apoi sa fug... insa tu ma vei opri... ma vei lua de mana... si... “ stai! ... “***
si... ma trezesc!
A fost un vis ... insa:)... mi-as dori sa devina realitate!


Deschide ochii si priveste in jur! :)... Atat, te rog ...!