luni, 6 decembrie 2010

:)...!...


M-am oprit din scris... Las cateva randuri goale si...continui!

Imi las din nou gandul sa plece ... Sa colinde drum lung ca sa ajunga unde vrea!
Eu voi scrie!
Acum zambesc. In asfintitul soarelui se nasc noi zambete... Gandul mi-a spus ca e si ZAMBETUL TAU! :) ...
Pe zapada rece ma arunc, raman neclintita pentru o vreme, si gandesc... nu stiu unde :). Dar ma trezesc cu privirea spre Copacul din curte, care la lumina lunii pare un om trist, singur, infrigurat si gata sa cada ca mort! Un om care cere ajutor...


Insa mi se pare doar :)... copacul indragostit de Luna sta si-o priveste intreaga noapte...trist ca nu poate sa o ia de mana si s-o plimbe printre stele... Luna cu ochi de gheata priveste la el... si lacrimi, cristale mii parca incep sa-i cada:)
Frumos! :)... Dragoste!


Zapacita incep sa rad ca un copil si arunc cu zapada inspre cer. As vrea sa vad din nou ninsoare... fulgi mari cazandu-mi pe fata...
:) ma ridic de jos si ... scuturandu-mi omatul de pe haine intru linistita in casa...

Gandul ajunge si el linistit inapoi si ma face sa-mi reamintesc a ta privire:)...
Oare... Intelegea-ma-vei vreodata?... Deschide OCHII si da-mi un semn!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu